|
Statuia lui Zeus din Olympia
Statuia lui Zeus este una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, sculptată după tehnica criselefantină, în fildeş ornată cu aur şi având o structură internă din lemn. Statuia, cu o înălţime estimată la aproximativ 13 m, a fost realizată de către sculptorul Phidias în preajma anului 435 î.Hr. în oraşul Olympia din Grecia. Pentru adăpostirea statuii a fost construit un templu.
Se crede că în anul 394 d.Hr. statuia a fost transportată la Constantinopol, unde avea să fie distrusă de un incendiu în anul 475.
În 1958 a fost descoperit la Olympia şi atelierul lui Phidias unde s-a lucrat la realizarea statuii şi au putut fi identificate câteva din tehnicile de lucru (ulterior atelierul a fost transformat într-o bazilică creştină, în prezent ruinată).
Cadru istoric şi geografic
Olympia
Localitatea Olympia era situată în partea de vest a Peloponezului, la aproximativ 10 km de ţărmul mării Ionice, la confluenţa fluviului Alfeu cu râul Cladeos. Aşezată pe partea dreaptă a fluviului, la poalele muntelui Cronion, într-un peisaj mereu verde, Olympia nu a fost niciodată un oraş propriu-zis, ci un vast sanctuar, unde temple, altare şi clădiri publice, consacrate diferitelor zeităţi, se aflau reunite sub conducerea spirituală atribuită lui Zeus.
La origine, Olympia era un centru pur religios, de importanţă locală, apoi faima sa a crescut prin Jocurile Olimpice, la care s-a adăugat importanţa politică a sanctuarului; a devenit cu timpul un centru diplomatic, în care se hotăra uneori soarta statelor greceşti.
Conform legendelor, ţinutul Olympia fusese cucerit de dorieni, conduşi de către eroul Heracles (Hercule). Ei au trasat limitele incintei sacre numită "Altis", denumire provenită din cuvântul altis, care înseamnă crâng sau dumbravă. În urma săpăturilor arheologice, s-a dovedit că incinta avea o formă trapezoidală, cu dimensiuni de aproximativ 200 m lungime şi 175 m lăţime. Pe această platformă, amenajată în terase, s-au construit în decursul timpurilor multe edificii sacre. În secolul al V-lea î.Hr. s-a construit marele templu al lui Zeus, Theokoleonul (locuinţele preoţilor) şi Prytaneion?(en)ul (unde era adăpostit focul sacru).
Templul lui Zeus din Olympia
După victoria decisivă a grecilor, conduşi de Temistocle, asupra perşilor, în bătălia navală de la Salamina (480 î.Hr.), s-a hotărât să fie construit la Olympia un templu consacrat lui Zeus, care să fie cel mai mare şi mai bogat din Altis. El a fost construit de arhitectul Libon originar din Elida (Peloponez) şi a fost terminat în anul 457 î.Hr. Templul a fost realizat în ordinul "doric peripter hexastil", cu şase coloane în faţada principală şi câte treisprezece coloane pe faţadele laterale, cu dimensiuni de 67,12 m lungime, 27,68 m lăţime şi 20,25 m înălţime totală, până la partea superioară a frontonului (conform descrierii istoricului Pausanias). Templul era acoperit cu plăci de marmură de Naxos, iar frontonul de est, în loc de acrotera (mic piedestal servind ca suport statuilor, vaselor şi altor ornamente), purta o Victorie aurită. Decoraţia sculpturală a celor două frontoane, executate se pare de Paeonios şi Alcamenes, a făcut faima acestui templu. Interiorul era împărţit în trei zone: de la intrare până la a doua coloană era un spaţiu liber, urma un spaţiu închis până la cincea coloană, cu o balustradă de marmoră; de la a cincea coloană până la peretele de vest, era aşezată statuia lui Zeus pe un soclu din marmură albastră de Eleusis.
×
![]()
|
